marți, 4 august 2015

BEIJING - destinatia finala

Ajuns la Dongshimen am schimbat cu linia 2 de metrou pana la Qianmen. De acolo incepe imensa piata care inca mai e vegheata de privirea blanda a tovarasului Mao..

De cum am iesit m-a lovit caldura si umiditatea excesiva. E un pic inorat si e mai ok dar totusi impreuna cu poluarea, se respira greu. Eu am asudat instant. Chinezii vad ca se descurca mai bine. Miile de chinezi, zecile de mii, sutele de mii, cele cateva milioane de oameni care ma inconjoara permanent... E o senzatie nou: oriunde te duci sunt multi oameni, la metrou, la bilete, la toaleta, peste tot e coada. Se misca repede totusi si mai organizat. Nu haotic ca in Mongolia... Si ochii lor migdalati sunt mai mari si mai frumosi, inclusiv ai celor doua domnisoare care au tinut mortis sa faca o poza cu mine...
Dupa ce am stat la coada si sa gasesc loc pe o banca sa ma odihnesc, am intrat in Orasul Interzis - The forbidden city, cu palatele si templele lui imense si numeroase, piete spatioase, locuri de odihna si meditatie -  locul imparatilor dinastiei Qing dar si Ming.
Am inceput sa strabat pietele, palatele, expozitiile de aici, ca mai apoi da intru pe stradute mici si intortochiate cu locuri unde odinioara au locuit membrii familiilor regale. Zeci si zeci de piete, porti, ziduri si temple care mai de care mai stralucitoare... Un adevarat labirint in care deja m-am ratacit de doua ori.
Am crezut ca ploaia ii mai imprastie dar nu, sunt aici cu mine toti chinezii din China, nu doar cei din Beijing!
Totusi e minunat sa calci pe urmele Chinei antice... Locul asta e fabulos! Merita fiecare yuan cheltuit si fiecare minut petrecut aici...
Urmeaza Temple of heaven, The nest- Cuibul, construit pentru jocurile olimpice din 2008, Ghost street cu lampioane rosii la streasina si atmosfera de cartier... si iar pe Dongzhimen street cu stralucirea de neon a Vegasului... Seara arata si mai bine iar un curcubeu feeric se arcuieste peste traficul nebun. Strada cu cele mai multe firme luminoase pe cm2 si chelneri cu microfon care-si invita clientii in restaurante.

Gata. Ma duc sa iau o bere sa sarbatoresc final-destination, adica cel mai departat loc in care am ajuns la vreo 10000 km est de casa. De maine deja merg spre vest, ma intorc acasa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumesc pentru comentariu. Urmariti-ma in continuare